marți, 4 noiembrie 2008

Hopa Mitica

Ieri mi-a dat iar' viata una in cap. Crezi ca stii, crezi ca faci, crezi ca totul merge conform planului si te trezesti in avant d’etre ca ai fost déjà. Deja cum? Deja clasat, cenzurat sau chiar spanzurat cu propriul tau snur.
Si sa mai zici ca lumea e exact cum ar trebui sa fie. Pai daca totul este cu putinta, atunci putinta de ce nu ar iesi si ea la plimbare s-o vada lumea, sa se mire si in cele din urma sa o tainuiasca de ca si cum nu ar fi fost.
Aveam si grebla la mine cand s-a intamplat; asa, ca sa adun tot; tot ce mai ramasese pe jos. Mai un liman, mai o figura noua, mai o suieratura in irisul stang, mai un ochi in timpanul dept, mai o strafulgerare scurta si sarata, mai o dulce preumblare pe retina….pana cand urma s-a facut sant si santul zi iar ziua a devenit povara zilei celei dintai..
De oriunde ar fi venit, parea ca vuia printre maluri, printre crengi, printre albul dintilor, printre nepasare si trecea peste umbra lasata in anticamera.
Daca a trebuit sa astept?
Ei bine, nu. De data asta nu. A venit cu un sirag mi s-a infipt in cedrul creierului si m-a aruncat ca pe Hopa Mitica peste cap. Pai si ce?
A, dar nu e vorba de vina. Ca vina nu este decat cand este atribuita; si aici ea doar era de fata; nu tinea cu nimeni, nu statea la nimeni in poala.
Desigur, cand degetul a aratat spre mine, m-am mirat a gol si am zis: a, nu eu; de data asta nu-s eu; gasiti pe altcineva. Eu am treaba seara asta, nu pot sta chiar eu de vina.
Nu mai e nimeni altcineva de garda? Cam nu.
Unu’ zice ca a fost ieri, altul mai inainte si in final, rezultatul este ca fiecare a fost déjà.
Cam neplacut pentru mine, as putea spune.
Ei, asta e, inca o vina in plus. O sa-mi tina mai de cald la iarna, am desaga plina. Sa vezi cand le-oi face cadou de Craciun!
Si mi-am luat oftatul la mine si m-am dus sa-i tin companie vinei. Ea, cuminte ca de obicei; nu zicea mai nimic; era de ajuns ca era. O prezenta suficienta prin ea insasi. Si, ca doua prietene vechi, ne-am apucat sa mai sporovaim la o cafea amintiri vechi despre lucruri noi.