duminică, 30 martie 2008
"deja-vu"; deja passe
Deja vu-ul confundat in derulare; parca azi eram ieri
Deja vu-ul confundat ca idee; parca ieri eram azi. Sau: parca azi eram maine.
Deja-vu-ul la el acasa; a venit, s-a asezat, a aratat si a plecat. Ce faceam eu? Eu stateam si ma uitam la film. Era un film cu " a fost odata" si cu "a fost o data".
Despre 'cand' nu se stia nimic, dar 'cum'-ul se amintea aproape la fel, adica in acelasi fel.
Vizualizarea era insa 'din afara', pentru ca prima data fusese deja.
Deja vu-ul confundat ca idee; parca ieri eram azi. Sau: parca azi eram maine.
Deja-vu-ul la el acasa; a venit, s-a asezat, a aratat si a plecat. Ce faceam eu? Eu stateam si ma uitam la film. Era un film cu " a fost odata" si cu "a fost o data".
Despre 'cand' nu se stia nimic, dar 'cum'-ul se amintea aproape la fel, adica in acelasi fel.
Vizualizarea era insa 'din afara', pentru ca prima data fusese deja.
Mandria de pionier al patriei
La dreapta era un copil, la stanga alt copil si la mijloc o centura. Centura era motivul adunarii. Si noi ne uitam cu uimire si teama cand la ea, cand la multime, cand ne iscodeam cu cercurile negre din mijlocul ochilor unii pe altii. Cu priviri timide, sagalnice si neastamparate ne facuram pionieri.
Prima palma amintita
Si invatatoarea mi-a dat o palma. Asa mi-a incercuit fata cu un inel. Eu mi-o aduc aminte; ea, la cate palme a dat, cu siguranta ca nu. Isi aminteste probabil doar ghemurile crosetarii. Ma intreb: cate palme oi mai fi primit de atunci? Niciuna ca palma fondatoare; dupa ea a urmat un lung sir de palme, mai istete sau mai retezate.
Am intors si celalalt obraz? Asta era intrebarea?
Nu stiu, ma intreb si eu; intr-o zi da, intr-o zi nu.
Am intors si celalalt obraz? Asta era intrebarea?
Nu stiu, ma intreb si eu; intr-o zi da, intr-o zi nu.
Sfatul de taina al imparatului
Poveste pentru ‘intelepti’
A fost odata
Sfatul imparatului avea un insemn. Sub semnul lui, toate gandurile se adunau la un loc.
Veneau inteleptii si se asezau in randul lui, cu gandul ca fiecare dintre gandurile lor bune erau semnificative. Ei aveau dreptate, erau in/semne semnificative pentru fiecare context dat. Imparatul ii strangea la sfat tocmai pentru a pune sub ochii in/semnului toate contextele de lumi posibile si a privi mai bine viitorul trecutul sau prezentul in rotundul in care se afla din punctul de reper luat.
Descrierea cadrului:
La sfatul imparatului se aduceau o masa rotunda si doua scaune rotunde. Colturile se considerau de rau augur. Din aceasta cauza, si imparatul isi taia toate colturile cand venea la sfat, tocmai pentru a nu fi ‘in-coltit’.
Un scaun era al imparatului si celalalt al inteleptilor. In mijloc, era masa care despartea gandul de punerea lui in practica, respectiv inteleptii de imparat.
Derularea lui “a fost odata”:
Inteleptii veneau pe rand si aduceau ofranda gandurile lor, imparatului. Daca gandul era bun de luat in seama, insemnul il ridica pe intelept in balanta in ochii imparatului, caci am uitat sa va spun, balanta se gasea in ochii imparatului; daca gandul nu era specific, insemnul nu se inclina in nici un fel, iar inteleptului i se spunea: “ia du-te tu si mai cugeta”.
“Despre ce-ul” povestirii:
In sfarsit, ofrandele de acest tip il ajutau pe imparat sa ramana imparat in ochii lui si ai celorlalti. Lui i se daduse doar insemnul din ochii lui, insa el insusi nu putea decat sa aplice insemnul asupra ofrandelor de ganduri aduse la sfat de intelepti.
Concluzia:
Sfatul de taina al imparatului este o alta varianta a legendei despre cum imparatul este imparat pentru ca exista intelepti si pentru ca i s-a dat un insemn care cantareste gandurile aduse de intelepti ca ofranda.
A fost odata
Sfatul imparatului avea un insemn. Sub semnul lui, toate gandurile se adunau la un loc.
Veneau inteleptii si se asezau in randul lui, cu gandul ca fiecare dintre gandurile lor bune erau semnificative. Ei aveau dreptate, erau in/semne semnificative pentru fiecare context dat. Imparatul ii strangea la sfat tocmai pentru a pune sub ochii in/semnului toate contextele de lumi posibile si a privi mai bine viitorul trecutul sau prezentul in rotundul in care se afla din punctul de reper luat.
Descrierea cadrului:
La sfatul imparatului se aduceau o masa rotunda si doua scaune rotunde. Colturile se considerau de rau augur. Din aceasta cauza, si imparatul isi taia toate colturile cand venea la sfat, tocmai pentru a nu fi ‘in-coltit’.
Un scaun era al imparatului si celalalt al inteleptilor. In mijloc, era masa care despartea gandul de punerea lui in practica, respectiv inteleptii de imparat.
Derularea lui “a fost odata”:
Inteleptii veneau pe rand si aduceau ofranda gandurile lor, imparatului. Daca gandul era bun de luat in seama, insemnul il ridica pe intelept in balanta in ochii imparatului, caci am uitat sa va spun, balanta se gasea in ochii imparatului; daca gandul nu era specific, insemnul nu se inclina in nici un fel, iar inteleptului i se spunea: “ia du-te tu si mai cugeta”.
“Despre ce-ul” povestirii:
In sfarsit, ofrandele de acest tip il ajutau pe imparat sa ramana imparat in ochii lui si ai celorlalti. Lui i se daduse doar insemnul din ochii lui, insa el insusi nu putea decat sa aplice insemnul asupra ofrandelor de ganduri aduse la sfat de intelepti.
Concluzia:
Sfatul de taina al imparatului este o alta varianta a legendei despre cum imparatul este imparat pentru ca exista intelepti si pentru ca i s-a dat un insemn care cantareste gandurile aduse de intelepti ca ofranda.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)