Mirosi ca o clipa de neant inchisa-ntr-o vorba
Vibrezi ca o pajiste de margaritar cu gura sloboda
Te-ntinzi nefiresc de umbros peste mine
Si m-amagesti c-o lectura-n proza…sau poate-n poezie.
Imi insiri cuvintele sa se zvinte
de roua de cu dimineata si de lucruri sfinte
Imi vorbesti a mine cu joaca
Si ma-ncrustezi adanc in tacerea de piatra.
Ma umbli fara de ocara,
cu-n strop de intelegere si cu oarecare teama
Te uiti la mine ca la un giulgiu viu
Si nu ma lasi sa fiu in pustiu.
miercuri, 18 august 2010
Abonați-vă la:
Postări (Atom)