Poveste

Ochii tai mari imi zambeau a ploaie,
viata parea o idee miscata din timp,
iar sufletul statea rasfrant sa se anime.
Palariile zambeau prosteste acelasi « tu »
iar oamenii fugeau mai departe nebunatici pe cararile desenate.

Curcubeul se lovea de nori,
basmele suradeau aceeasi clipa,
« Of » statea tot in carte gata sa fie chemat
iar gaina umbla tot pe carari de munte.

Invaluirea din cap spunea aceeasi poveste,
arcanul ramanea mereu inghetat,
melodiile se prapadeau de ras in vasnice soapte trecute,
iar notele se buluceau in bucati pierdute in minte.

Aripile zornaiau a fulgi stinsi
si ciorile croncaneau a negru.

Peste toate rasfrangerile astea de clipa
ma brazda din cand cate o ancora peste creier
de ca si cum eram nisipul de la mal.

Asa se mai incrusta o ancora ca un gand
In ochii tai negri de nea care nu mai clipeau.