Gândurile balaurului cu 29 de capete

Balaurul cu 29 de capete a fost întrebat cine este....ş-atunci s-a uitat în "împrejur", şi-a înălţat capetele spre cer ş-a focuit a duşmănie: de ce nu eşti aici să răspunzi? De ce m-ai lăsat aici să spun eu ceva ce nu ştiu....ş-apoi, senil şi imaculat şi-a spus din nou pentru a 29-a oara: "care eu? cine eu? ...eu nimeni."

Cine eşti tu?.. e o intrebare grea. Poţi răspunde poate la cum eşti, la modalităţi ale manifestării tale, la arătări ale „tinelui”, la variaţiuni pe o tema dată sau inventată, la multe....dar la "cine eşti"?....de ca şi cum ai şti sau de ca şi cum ar trebui să ştii. Poate sunt o mâncare bine făcută sau prost făcută cu nişte ingrediente culese şi presărate într-o proporţie pe care cine ştie cine o ştie...sunt un parfum al lucrătorului din afara timpului..poate toţi suntem nişte mâncăruri, parfumuri, miresme poate ale ‚a fi-ului’ fiecăruia pe care nici el nu îl stie, doar îl intuieşte şi simte din când în când;

Cine esti când te arunci, când te pierzi ca o nălucă printre supravieţuirile lui „a fi eu”, cine eşti când râzi, sau plângi, cine e cel/cea care râde sau plânge din tine, cu tine sau de tine?

Cine răzbate din timp in timp din adancuri rânjind la tine că nu a fost aşa, că nu ai făcut, că nu ai uimit, ca nu ai transpus, că ....nu eşti tu. Cine e continuitatea ta în timp şi spaţiu...câţi de ‚cine’ sunt în fiecare 'tine', câţi alţi ‘cine’ mai sunt ca tine sau câţi au fost sau vor fi.

Cine eşti tu cand nu vrei să fii, cine eşti când dormi, când iţi răzbate "cinele" pe nas sau pe ochi, ca să-i dea peste ochi un răgaz al muritorului ‘tu’, cine e cel care vrea să vadă dinăuntrul tău...

Cine nu-ţi dă linişte şi de ce, cine mă afundă oare în netimp, în nespatiu, ca ocup şi eu un colţişor doar al vastului ‘mine’ mai răsfrânt şi mai de cu vrere.
Cine eşti când nu ai aer, când nu poti să fii, când nu mai ai loc în tine; ce faci cand nu mai ai loc în tine...pleci? te muţi? îti iei altceva...sau pur şi simplu tragi mai mult aer în piept şi oftezi.

Şi uite aşa râde agonia minţii de tine ca un acord de voinţă de nemult spus, că doar tu eşti mintea ta şi tot ce vine la pachet cu ea. Îţi trebuie multă voinţă să respiri. De-aia în fiecare an balaurilor le creşte câte un capăt nou.
Cât mai am...cum e vorba aia...follow the white rabbit...de ca şi cum iepurii ştiu unde se duc...