Sezatoare

Ia-ti visul de pe pleoapa si striga-i nesomn de veghe
Ia-ti abisul in maini si uita-te la el de cu vrere
Stai pe propria-ti umbra si vezi de te calca-n priviri
Mergi de te canta-n stratimpuri si vezi de se-aude-n rostiri

Ia un sirag in mana si vezi cate nepasari sunt in el
Vezi daca nisipul de mare e gata pentru castel
Fugi si aduna niste vreascuri si cateva boabe de soare
Cheama pe toata lumea sa vina la sezatoare

Mersul lui ‘de mana’ la plimbare

Asa a inceput mersul iluziei la plimbare pe cerul deschis de un nor . Viata ca insemn al lui ‘ce ai fost’, al lui ‘ce esti’ si al lui ‘ce vei fi' isi spune cuvantul si tu umbli si te vanturi prin ea ca o naluca fara sa te regasesti sau mai bine zis fara sa te gasesti, ca, fiind mereu in mijlocul timpului, in mijlocul campului in care orice camp e o priveliste de orice fel.....
De mana cand inveti sa mananci, cand inveti sa vorbesti, cand inveti sa mergi, cand inveti sa alergi, cand inveti sa razi, sa plangi, sa te bucuri...
De mana prin padure, pe cerul uscat, prin arborii fara crengi...hai sa le desenam crengile, sa poata in/frunzi/flori si ei. Ii banuesc ca daca nu au crengi infloresc la radacina. Cum ar fi un arbore cu frunze si flori la radacina?
De mana prin lanuri, livezi, adieri, cantari de nesomn; de mana prin liliacul inflorit, prin bujorii adormiti, prin cerul stins. Of, si am zis de atata timp sa punem un intrerupator si la cerul asta...
De mana prin dimineata pustie, prin inserarea prea de-cu-vreme, de mana cu toporul la crapatul de ziua...
De mana la rasaritul mugurilor si la venirea iernii....
De mana in loc cu verdeata...